Luminița
Posted by: sinziene on: January 26, 2011
- In: .carte | Luminița
- Leave a Comment
Luminița magazine, founded in 1949
Published by the National Pioneers Organisation Council
A selection of the few representative children magazine covers can be found in graphicfront‘s first volume, Graphics without computer. 40 years of modest achievements
Ancient Transylvanians Rich in Gold, Treasure Shows
Posted by: sinziene on: January 25, 2011
Catalogul Cărţilor Disponibile în România
Posted by: sinziene on: January 21, 2011
Infocarte.roAEROS
Posted by: sinziene on: January 12, 2011
AEROS: Table
Posted by: sinziene on: January 11, 2011
AEROS: Dresses
Posted by: sinziene on: January 11, 2011
- In: .dans | .video | AEROS | Dresses | Romanian Gymnastics Federation
- Leave a Comment
Cu copiii prin Bucureşti
Posted by: sinziene on: January 9, 2011
- In: .arhitectura | .foto | .hartă | .turism | Bucureşti
- Leave a Comment
Puteţi să ne ajutaţi să descoperim locuri frumoase pentru parinţi şi copii in Bucuresti? Mulţumim frumos!
View Larger Map
A R H I T E C T U R A :
- The “Brancovan Palaces” Cultural Center
The N. Bibescu Hot Houses - a French studio - 1890. Currently, they are used for growing flowers and as an art studio for children. 
ROMANIAN MODERNISM:
The Architecture of Bucharest, 1920-1940
A T E L I E R E & E V E N I M E N T E C U L T U R A L E :
F O T O :
M U Z E E :
- MUZEUL SATULUI
- Muzeul Ţăranului Român: Virtual Tour
- MNaR | National Museum of Art of Romania
- MNAC | NATIONAL MUSEUM OF CONTEMPORARY ART
- National Museum of Geology
- “CASTELUL FERMECAT” – O noua aventura
- Hai la vânătoare de fosile!
T R A S E E C U L T U R A L E :
Reenacting a Many Possible Past:
Posted by: sinziene on: January 8, 2011
- In: .en | Irina Botea
- Leave a Comment
Brancardierul român
Posted by: sinziene on: January 7, 2011
Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale. E aventuros, e omeneşte, e “plin de viaţă”. Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. E provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă! Şi fiecare se descurcă cum poate.
În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă. Am amintiri de neşters. De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic. Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate. În banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat. La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă. Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti. Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul. E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii. “Trebuie să vă pun în pat”, mă anunţă, tehnic, amicul. “Şi cum facem?”, întreb eu, oarecum încurcat. “Vă iau în braţe!” “Matale nu ştii ce spui!” ” zic, surîzînd zburdalnic. “Am peste o sută de kile!” “Nu-i nimic, sînt obişnuit!”, răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei. Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă.
Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui. Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu. Aşa ceva nu poţi trăi într-un “stabilament” civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse. Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o. Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj? Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul următor.
Tache Rusescu
Posted by: sinziene on: January 4, 2011
- In: .bucătărie | .istorie | .ro | Plebiscit | Tache Rusescu
- Leave a Comment
„Eu intr’o zi am intrebat
P’un neamt, P’un grec si P’un roman
Sa’mi spue mie adevarat:
Care e birtul cel mai bun
Neamtul respunse: Eu stiu unul
Ce face snitel bun – me mir!
Este gasthaus la Rusescu
in Plevnastrasse, numer fir…
Si eu cunoscu respunse grecul,
Pe care’l ineca obida
Un birto unde am mancato
Cum n’am mancat niti la Patrida
Te sarmalute, te pilafuri
Te scordolele adelfe!
Te patlagele impanate,
Te baclavale, te cafe!
La birto asta io maninco
In timpo verei, timpo ernei
Sinto amic cu Kir Rusescu,
La tesaris, in strada Plevnei.
Rumanu zise: fleici mai bune
Ca la birtu-asta n’am gasit
Si ce potroace minunate!
Si ce mancari! S’a ispravit(s.n.)”.
(“Adeverul”, nr.1271/1892, p.3)
Culture-Pass: Tache Rusescu sau sufletul comertului cu vorbe
